Un „joc psihologic” prezentat ca tehnică terapeutică poate deveni, în realitate, un instrument de manipulare atunci când este folosit într un context de asimetrie de putere și vulnerabilitate. Noile informații din dosar mută discuția din zona zvonurilor în cea a mecanismelor concrete prin care autoritatea profesională poate fi deturnată, punând în centrul dezbaterii nu doar un nume, ci siguranța pacienților și limitele etice ale practicii în domeniul sănătății mintale.
Camera de țipete: locul unde emoțiile fac ecou, nu progres
Tendința „Scream It Out” – descărcare emoțională sau spectacol pe social media? În era în care fiecare emoție trebuie filmată în 4K și încărcată pe internet, a apărut un nou tip de terapie: terapia prin țipat. De la rage rooms unde spargi farfurii, până la videoclipuri virale cu oameni care urlă în pădure, se pare … Continue reading Camera de țipete: locul unde emoțiile fac ecou, nu progres
Neuroștiințele sub lupă: cât de fiabile sunt măsurătorile fMRI?
Imaginile colorate ale creierului par să ofere certitudine științifică, dar cât de stabile sunt, de fapt, aceste măsurători? Meta-analize recente arată că multe rezultate fMRI au o fiabilitate modestă, uneori în jur de 0.3 până la 0.5, ceea ce limitează serios câtă încredere putem avea în corelațiile dintre activarea cerebrală și trăsături psihologice. În acest articol analizăm pe înțelesul tuturor ce înseamnă această problemă pentru interpretarea studiilor despre personalitate și probleme de sănătate mintală și de ce un scepticism informat este mai sănătos decât entuziasmul necritic.
Sub pretextul vindecării: abuzurile din culisele NLP
Cazul lui Marius Simion, un trainer în NLP din România, evidențiază abuzurile în dezvoltarea personală atunci când tehnicile nevalidate se împletesc cu dinamica de putere. Scenariile erotice prezentate ca exerciții de „vindecare” ridică întrebări despre etică și consimțământ, subliniind necesitatea unei reglementări stricte în acest domeniu.
Etică sub presiune: cazul Ion Duvac și fisurile din profesia de psiholog
O înregistrare audio, o reacție grăbită despre „denigrare” și o autosesizare apărută abia după presiunea publică. Cazul care îl vizează pe un membru al Comisiei de Deontologie a Colegiului Psihologilor nu este doar o poveste despre un om, ci despre un sistem pus în fața propriei oglinzi. Când cei care ar trebui să judece abaterile sunt ei înșiși subiect de anchetă, întrebarea nu mai este doar „ce s-a întâmplat?”, ci „cât de sigur este, de fapt, spațiul în care oamenii caută ajutor pentru probleme de sănătate mintală?”.
Actualizare: cazul Cristian Andrei intră oficial în anchetă penală
Ani la rând, semnalele de alarmă au fost tratate ca zgomot de fond. Lipsa atestării, granițele terapeutice încălcate și mărturiile femeilor vulnerabile au circulat în spațiul public fără consecințe reale. Astăzi, cazul Cristian Andrei nu mai este o controversă mediatică, ci o anchetă penală care arată ce se întâmplă când pseudoexpertiza este tolerată, iar tăcerea devine complicitate.
Algoritmul iluziilor: cum rețelele sociale și pandemia au turat motoarele pseudoștiinței
Cum s-a dezvoltat pseudostiinta asa mult in ultimii ani? În acest articol răspundem, pornind de la evenimentele istorice din ultimii 5 ani.
Neurofeedback: când antrenarea creierului începe și se termină cu așteptările
Neurofeedbackul arată impecabil: electrozi, ecrane, grafice și promisiunea că îți poți „antrena” creierul ca pe un mușchi. Doar că, atunci când desfaci carcasa, s-ar putea să descoperi că mare parte din efect vine din ambalaj, nu din mecanism. Studiile bine controlate arată că oamenii se simt mai bine, chiar și atunci când feedbackul este fals. Ceea ce funcționează nu este neapărat creierul măsurat, ci așteptarea, contextul și povestea convingătoare spusă despre ele.
