Când terapia doare: ce știm despre experiențele negative în psihoterapie

Un studiu nou al unei echipe de cercetare de la Universitatea din București arată că, printre experiențele negative din terapie, pierderea speranței este firul care le leagă pe toate celelalte. Iată ce au descoperit cercetătorii și ce poți face cu aceste informații, fie că ești client, fie că ești terapeut.

Dropoutul în RCT urile de psihoterapie: sursă majoră de bias?

Cât de solide sunt concluziile din studiile de psihoterapie? Când participanții abandonează, nu dispar doar din sală, ci și din ecuația statistică. Iar uneori, tocmai cei care se simt mai rău sunt cei care lipsesc din analiză. În acest articol explorăm cum dropoutul, datele lipsă și biasul pot transforma rezultate promițătoare în iluzii metodologice.met

Câte ședințe sunt suficiente? Ce spune știința despre curba doză-răspuns în psihoterapie

The dose-response curve in psychotherapy investigates how many sessions are needed for significant improvement. Research reveals that progress is typically faster initially and slows over time, but individual variations complicate this model. Flexibility in treatment duration based on individual response is emphasized, challenging the notion of a universal session limit.

Când „rezultatul bun” nu înseamnă „terapie bună”: ce ne spun pacienții dincolo de scoruri

În cercetarea psihoterapiei, succesul este de obicei măsurat prin scăderea simptomelor pe chestionare standardizate aplicate înainte și după tratament. Dacă scorurile arată o reducere semnificativă a suferinței, concluzia este simplă: terapia a funcționat. Însă un studiu publicat în European Journal of Psychotherapy & Counselling arată că realitatea este mai complicată. În patru cazuri analizate în … Continue reading Când „rezultatul bun” nu înseamnă „terapie bună”: ce ne spun pacienții dincolo de scoruri

Când sistemul lipsește, apar soluțiile magice

Pseudostiința nu prinde pentru că sună bine, ci pentru că umple goluri reale. Când terapia decontată este rară, greu de găsit și insuficientă, când parcursul este neclar, iar stigma face ajutorul oficial greu de accesat, „soluțiile alternative” devin tentante. Nu pentru că sunt adevărate, ci pentru că oferă ceva ce sistemul nu reușește: apartenență, speranță și sentimentul că nu ești singur.

Neurofeedback: riscuri reale, beneficii incerte și costuri ignorate

Neurofeedback este adesea promovat ca o intervenție sigură, non-invazivă și lipsită de riscuri pentru diverse probleme de sănătate mintală. Totuși, literatura științifică arată că această imagine este incompletă. Există dovezi că pot apărea efecte adverse, uneori semnificative clinic, iar eficacitatea intervenției rămâne controversată. Acest lucru ridică probleme importante atunci când neurofeedback este aplicat pe scară … Continue reading Neurofeedback: riscuri reale, beneficii incerte și costuri ignorate

Stabilitatea presupusă a proceselor psihologice

Psihologia și psihoterapia se bazează pe concepția greșită că procesele psihologice sunt stabile și repetabile. Schimbarea continuă a acestor procese contestă metodele de cercetare actuale, care simplifică realitatea fluidă. Acceptarea dinamicii psihologice ca normă, nu excepție, poate îmbunătăți înțelegerea și eficiența intervențiilor terapeutice.

Cum a devenit lobotomia un simbol al erorilor din istoria psihiatriei

Lobotomia, intervenție medicală controversată din psihiatrie, a fost inițial văzută ca soluție pentru problemele mintale severe. Deși promovată ca eficientă, a cauzat suferințe antreprenoriale și complicații grave, evidențiind lipsa eticii și a dovezilor. Declinul său după apariția medicamentelor antipsihotice subliniază necesitatea unei practici medicale bazate pe dovezi pentru a proteja drepturile pacienților.