Un studiu nou al unei echipe de cercetare de la Universitatea din București arată că, printre experiențele negative din terapie, pierderea speranței este firul care le leagă pe toate celelalte. Iată ce au descoperit cercetătorii și ce poți face cu aceste informații, fie că ești client, fie că ești terapeut.
Când sistemul lipsește, apar soluțiile magice
Pseudostiința nu prinde pentru că sună bine, ci pentru că umple goluri reale. Când terapia decontată este rară, greu de găsit și insuficientă, când parcursul este neclar, iar stigma face ajutorul oficial greu de accesat, „soluțiile alternative” devin tentante. Nu pentru că sunt adevărate, ci pentru că oferă ceva ce sistemul nu reușește: apartenență, speranță și sentimentul că nu ești singur.
