Confidențialitatea în psihoterapie este un principiu etic fundamental care stabilește un spațiu sigur și de încredere pentru clienți pentru a-și împărtăși gândurile, sentimentele și experiențele cu terapeutul lor. Se asigură că informațiile dezvăluite în timpul sesiunilor de terapie sunt păstrate private și nu sunt dezvăluite altora fără consimțământul explicit al clientului. Această confidențialitate este crucială pentru promovarea unui mediu în care indivizii se simt confortabil să-și exploreze gândurile și emoțiile fără teama de judecată sau dezvăluire neautorizată.Cu toate acestea, există anumite limite ale confidențialității în psihoterapie, iar terapeuții sunt obligați să încalce confidențialitatea în circumstanțe specifice pentru a asigura siguranța și bunăstarea clientului sau a altora.
Aceste limite includ în general:
Vătămare iminentă pentru sine sau pentru alții: Dacă un client își exprimă intenția imediată de a se răni pe sine sau pe alții, terapeuții sunt obligați să ia măsurile adecvate pentru a asigura siguranța. Aceasta poate implica contactarea serviciilor de urgență, notificarea victimei vizate sau luarea altor măsuri necesare pentru a preveni vătămarea.
Abuz asupra persoanelor vulnerabile: Terapeuții sunt reporteri mandatați, ceea ce înseamnă că trebuie să raporteze orice suspect de abuz sau neglijare a copiilor, persoanelor în vârstă sau adulților vulnerabili. Aceasta include situațiile în care clientul dezvăluie abuzul actual sau trecut sau când există motive să creadă că are loc abuzul.
Dezvăluiri dispuse de instanță:În unele cazuri, o instanță poate dispune eliberarea înregistrărilor de terapie sau poate cere unui terapeut să depună mărturie în cadrul procedurilor judiciare. În timp ce terapeuții se străduiesc să protejeze confidențialitatea clientului, obligațiile legale pot avea prioritate.
Consultație terapeutică: Terapeuții se angajează adesea în intervizare clinică sau în consultări cu colegii lor pentru a asigura calitatea îngrijirii. În timpul acestor discuții, terapeuții pot împărtăși informații despre cazuri într-un mod de-identificat pentru a căuta îndrumări și sprijin profesional. Aceste discuții sunt purtate fără a oferi date personale ce permit identificarea și omit informațiile ce nu sunt necesare pentru intervizare.
Procese de asigurare și facturare:Atunci când clienții folosesc asigurarea pentru a plăti pentru terapie, compania de asigurări poate solicita anumite informații în scopuri de facturare. Terapeuții trebuie să echilibreze nevoia de confidențialitate a clientului cu cerințele furnizorilor de asigurări. Atunci când facem tranzacții cu cardul sau transfer bancar, faptul că am transferat bani către psiholog va rămâne în evidențe. Dacă psihologul poate primi plata cash sau prin criptomonede, acest risc poate fi eliminat.
Terapie online – un terț cu acces: Termenii și condițiile pentru terapia online, desfășurată prin platforme precum Zoom și Google Meet, sunt cruciale pentru stabilirea unei înțelegeri clare și transparente între terapeut și client. În timp ce termenii specifici pot varia între platforme, majoritatea platformelor colectează date de stocare și identificare despre fiecare întâlnire. Prin folosirea de către psiholog unei platforme precum jitsy care respectă confidențialitatea utilizatorilor, acest risc poate fi redus semnificativ. Alte măsuri includ conectarea folosind un program VPN.
Este esențial ca clienții să discute despre confidențialitate și limitele acesteia cu terapeutul lor la începutul terapiei pentru a avea o înțelegere clară a parametrilor de confidențialitate. Această discuție ar trebui să includă circumstanțele specifice în care confidențialitatea poate fi încălcată. Clienții ar trebui să se simtă împuterniciți să pună întrebări despre drepturile lor de confidențialitate și obligațiile etice ale terapeutului. Comunicarea deschisă despre aceste limite ajută la stabilirea încrederii și promovează o relație terapeutică de colaborare.
PS: Link-urile nu sunt sponsorizate, iar recomandările vin pe baza experienței personale.
psihobubu 