Reprezentarea sănătății mintale în presa din România rămâne un subiect sensibil, iar o cercetare realizată arată cât de fragil este echilibrul dintre informare corectă și perpetuarea prejudecăților.

În acest context, rezultatele prezentate confirmă că modul în care presa abordează problemele de sănătate mintală influențează direct felul în care publicul înțelege, judecă și reacționează la aceste teme esențiale.

Am discutat recent despre un raport realizat de ONG-ul MindcareForAll pe tema sănătății mintale în România, care semnala aceleași tendințe îngrijorătoare înspre stigmatizare.

Datele arată că experții în sănătate mintală sunt aproape absenți din materialele media, fiind citați de un număr infim de ori. Lipsa unor voci avizate deschide spațiul pentru confuzii, simplificări și folosirea unor termeni care pot duce la stigmatizare. Când presa nu oferă context profesional, publicul rămâne cu impresii incomplete sau chiar greșite despre cauze, efecte și soluții pentru problemele de sănătate mintală.

La acest deficit se adaugă limbajul utilizat. Folosirea etichetelor sau a expresiilor senzaționaliste poate accentua frica și prejudecățile față de persoanele care se confruntă cu dificultăți psihologice. În absența unei documentări riguroase, multe materiale ajung să întărească mituri și să transforme sănătatea mintală într-un spectacol, nu într-o problemă de sănătate publică.

Un alt rezultat important este preferința presei pentru teme conexe, considerate mai ușor de digerat sau mai „atractive” pentru public. Articolele despre stil de viață echilibrat, dependențe, violență sau situații de criză domină spațiul mediatic și sunt adesea prezentate fără legătură clară cu sănătatea mintală. Această orientare creează impresia că problemele de sănătate mintală sunt marginale, rare sau neimportante.

În lipsa unei acoperiri directe și constante, publicul ajunge să privească sănătatea mintală ca pe un detaliu secundar, nu ca pe o parte integrantă a bunăstării generale. Acest gol de informație poate perpetua ideea că subiectul este fie prea complicat, fie prea dificil pentru a fi abordat cu responsabilitate.

Cercetarea include și perspective valoroase din partea jurnaliștilor și a specialiștilor. Autoarea studiului subliniază că presa are puterea de a izola subiectul dacă îl ignoră, dar și de a-l distorsiona atunci când îl tratează superficial. O abordare empatică și responsabilă poate transforma modul în care publicul percepe persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate mintală.

La rândul ei, directoarea centrului care a coordonat proiectul atrage atenția asupra impactului pe care îl pot avea materialele bine documentate. Atunci când presa folosește surse credibile și explică informațiile în mod accesibil, contribuie la reducerea stigmei și încurajează oamenii să caute ajutor. Acest efect este deosebit de important în cazul copiilor și adolescenților, unde orice formă de stigmatizare are consecințe pe termen lung.

În acest sens, programul „Educație media pentru sănătate mintală”, creat în parteneriat cu o organizație internațională care lucrează de ani de zile în domeniul drepturilor copilului, joacă un rol crucial. Reprezentanta acestei organizații subliniază că protejarea sănătății mintale a copiilor depinde și de calitatea relatărilor din mass-media. Programul oferă formare profesională, mentorat și resurse adaptate pentru jurnaliști și studenți, pentru a-i ajuta să gestioneze cu sensibilitate subiectele legate de sănătatea mintală.

Inițiativa a generat deja rezultate vizibile: zeci de jurnaliști și-au îmbunătățit abilitățile, iar unele redacții au publicat materiale aprofundate, relevante pentru comunitățile lor. Aceste exemple arată că progresul este posibil atunci când există sprijin și expertiză, iar presa este dispusă să învețe și să se perfecționeze.

Cercetarea confirmă ceea ce ONG-urile semnalau de ani de zile: presa din România are nevoie de mai multă rigoare, empatie și responsabilitate în tratarea sănătății mintale. O acoperire corectă, documentată și umană nu doar informează publicul, ci contribuie la reducerea stigmei și la sprijinirea persoanelor care se confruntă cu probleme de sănătate mintală. În final, modul în care vorbim despre aceste teme poate face diferența dintre marginalizare și vindecare.

Care este părerea voastră?