Cât timp o voce rămâne singură, pare doar o șoaptă ușor de ignorat. Dar când o anchetă solidă aprinde reflectorul și sparge iluzia consensului, șoaptele încep să se lege între ele și devin un vuiet imposibil de redus la tăcere. Spirala tăcerii nu dispare peste noapte, însă își pierde forța în clipa în care oamenii înțeleg că nu sunt singuri, că frica este împărtășită și că adevărul are, în sfârșit, un spațiu public în care poate fi rostit.
Cum depun o plângere despre un psiholog la Colegiul Psihologilor din România
Ai trecut printr-o experiență problematică la terapie și nu știi care este următorul pas? Acest ghid îți arată clar, pe baza documentelor oficiale, cum depui o plângere la Colegiul Psihologilor din România, ce dovezi contează, ce termene trebuie respectate și când este cazul să mergi direct la Poliție. Informația corectă este primul pas către responsabilitate profesională.
Sub pretextul vindecării: abuzurile din culisele NLP
Cazul lui Marius Simion, un trainer în NLP din România, evidențiază abuzurile în dezvoltarea personală atunci când tehnicile nevalidate se împletesc cu dinamica de putere. Scenariile erotice prezentate ca exerciții de „vindecare” ridică întrebări despre etică și consimțământ, subliniind necesitatea unei reglementări stricte în acest domeniu.
Etică sub presiune: cazul Ion Duvac și fisurile din profesia de psiholog
O înregistrare audio, o reacție grăbită despre „denigrare” și o autosesizare apărută abia după presiunea publică. Cazul care îl vizează pe un membru al Comisiei de Deontologie a Colegiului Psihologilor nu este doar o poveste despre un om, ci despre un sistem pus în fața propriei oglinzi. Când cei care ar trebui să judece abaterile sunt ei înșiși subiect de anchetă, întrebarea nu mai este doar „ce s-a întâmplat?”, ci „cât de sigur este, de fapt, spațiul în care oamenii caută ajutor pentru probleme de sănătate mintală?”.
Algoritmul iluziilor: cum rețelele sociale și pandemia au turat motoarele pseudoștiinței
Cum s-a dezvoltat pseudostiinta asa mult in ultimii ani? În acest articol răspundem, pornind de la evenimentele istorice din ultimii 5 ani.
Neurofeedback: când antrenarea creierului începe și se termină cu așteptările
Neurofeedbackul arată impecabil: electrozi, ecrane, grafice și promisiunea că îți poți „antrena” creierul ca pe un mușchi. Doar că, atunci când desfaci carcasa, s-ar putea să descoperi că mare parte din efect vine din ambalaj, nu din mecanism. Studiile bine controlate arată că oamenii se simt mai bine, chiar și atunci când feedbackul este fals. Ceea ce funcționează nu este neapărat creierul măsurat, ci așteptarea, contextul și povestea convingătoare spusă despre ele.
Pseudostiința în școli: când „orientarea în carieră” se face cu citit în palmă
Inspectoratul Școlar Județean Cluj a anunțat un proiect controversat pentru a determina orientarea profesională a elevilor prin scanarea palmelor, asemănător chiromanției. Aceasta subliniază infiltrarea pseudostiinței în educația românească, evidențiind lipsa de educație științifică în rândul decidenților instituționali, care nu pot face distincția dintre știință și pseudoștiință.
Psihoză indusă de AI? Mituri, riscuri și apărarea persoanelor vulnerabile
Imaginați-vă că vorbiți cu un prieten care vă confirmă fiecare idee, oricât de bizară ar fi. Vă ascultă fără să contrazică, vă hrănește ipotezele și vă oferă detalii noi pentru a le face mai credibile. Acest „prieten” nu este o persoană, ci un model de AI generativă. Pentru mulți, el pare inofensiv. Dar pentru persoanele vulnerabile, această conversație constant validantă poate deveni o capcană psihologică care duce la pierderea contactului cu realitatea. Discursul public despre AI se concentrează, în principal, pe modelele lingvistice mari (LLM) și AI generativă, prezentând riscuri pentru utilizatorii vulnerabili, precum amplificarea gândurilor iluzorii și crearea unei dependențe emoționale. Este esențială educația publicului și implementarea unor măsuri de protecție pentru a asigura o utilizare responsabilă a acestor tehnologii.
psihobubu 