Venim cu o actualziare asupra cazului discutat in articolul „Psihoterapeutul care nu era: cazul Cristian Andrei și complicitatea tăcerii”, în care erau documentate inconsecvențe profesionale, lipsa atestării legale și primele mărturii publice privind comportamente profund problematice în relația cu paciente. La acel moment, faptele erau cunoscute mai ales prin relatări jurnalistice și reacții instituționale întârziate. Astăzi, cazul a depășit stadiul de controversă publică și a intrat oficial în zona penală.
La finalul lunii ianuarie 2026, autoritățile au confirmat deschiderea unei anchete penale care îl vizează pe Cristian Andrei, în urma unor acuzații grave de abuz sexual și practicare fără drept a psihoterapiei. Evoluțiile recente validează importanța investigațiilor jurnalistice și a semnalelor de alarmă trase anterior, inclusiv de Psihobubu.
Actuala anchetă penală are ca punct de plecare investigația publicată de PressOne, care a documentat în detaliu modul în care Cristian Andrei ar fi oferit servicii de psihoterapie fără a deține atestat de liberă practică, precum și relatările mai multor femei care descriau comportamente sexuale intruzive, manipulare emoțională și încălcarea gravă a limitelor terapeutice.
În urma publicării investigației, Poliția Capitalei s-a sesizat din oficiu, iar în ianuarie 2026 au avut loc percheziții domiciliare, inclusiv la cabinet, precum și audieri extinse. Cristian Andrei a fost dus la audieri în cătușe și este în prezent cercetat în stare de libertate pentru fapte care includ agresiune sexuală, viol, înșelăciune și exercitarea fără drept a unei profesii.


Potrivit informațiilor apărute în presa centrală, inclusiv în HotNews, în dosar există mai multe plângeri penale depuse de femei care susțin că au fost agresate sexual în timpul ședințelor prezentate ca terapie. Unele dintre faptele reclamate ar fi avut loc în perioada 2019–2020 și implică persoane aflate în vulnerabilitate psihologică.
Un element esențial al anchetei îl reprezintă relația de putere dintre o persoană care se prezenta drept specialist în sănătate mintală și paciente care solicitau ajutor. Chiar și în absența unei condamnări definitive, descrierea acestor situații ridică probleme majore legate de siguranța beneficiarilor, de lipsa mecanismelor de control și de eșecul instituțional de a interveni la timp.
Cazul Cristian Andrei nu este doar despre un individ, ci despre un sistem permisiv, în care titlurile, vizibilitatea mediatică și ambiguitatea profesională pot înlocui competența reală și responsabilitatea. Articolul inițial a arătat cum tăcerea instituțiilor, lipsa verificărilor și confuzia publicului între consiliere, psihoterapie și medicină creează un teren fertil pentru abuz.
Evoluțiile actuale confirmă că discutăm despre probleme de sănătate mintală exploatate într-un context profund dezechilibrat, nu despre simple derapaje morale. Cazul subliniază necesitatea unor standarde clare, a unei educații publice mai bune și a unei reacții rapide atunci când apar semnale credibile de abuz.
Actualizarea acestui caz nu este un exercițiu de senzaționalism, ci un demers de responsabilitate publică. De la la investigația PressOne și până la ancheta penală aflată în desfășurare, traseul este unul clar: avertismentele ignorate devin dosare penale. Indiferent de rezultatul juridic final, cazul Cristian Andrei rămâne un exemplu dur despre ce se poate întâmpla atunci când pseudoexpertiza, autoritatea percepută și vulnerabilitatea umană se întâlnesc fără protecții reale.
