Psihoterapeut vs (pseudo)terapeut: soluția diplomelor de Coaching

Introducere

În România, termenii psihoterapeut, terapeut, coach sau consilier sunt adesea folosiți interschimbabil, ceea ce generează confuzie și risc pentru sănătatea mintală a celor care caută ajutor. Lipsa unei educații publice în acest sens și existența unor zone gri din punct de vedere legal permit proliferarea unor practici îndoielnice.

Acest articol își propune să clarifice diferențele esențiale dintre profesiile acreditate și cele auto-proclamate, precum și să arate cum anumite persoane evită în mod deliberat obligațiile legale și etice pentru a putea oferi servicii psihologice fără drept.

Ce înseamnă să fii psihoterapeut acreditat

Pentru a practica legal psihoterapia în România, este necesară acreditarea de către Colegiul Psihologilor din România (CoPsi). Această acreditare nu este o formalitate, ci rezultatul unui parcurs educațional riguros.

Un psihoterapeut trebuie să dețină licență în psihologie sau medicină, să urmeze o formare într-o metodă de psihoterapie recunoscută de CoPsi, să beneficieze de supervizare profesională și să obțină dreptul de liberă practică. Doar în aceste condiții poate lucra legal cu persoane care suferă de tulburări psihologice.

Formarea complexă a unui psihoterapeut

Formarea unui psihoterapeut implică un efort susținut pe parcursul mai multor ani. În primul rând, este obligatorie licența într-un domeniu al sănătății mintale, precum psihologia sau medicina. Aceasta este urmată de un master relevant în psihologie clinică sau consiliere psihologică.

Apoi, viitorul psihoterapeut trebuie să urmeze o formare acreditată în psihoterapie, care include sute de ore de dezvoltare personală, training teoretic, supervizare practică și aderarea la un cod deontologic strict, care ghidează relația terapeutică, confidențialitatea și responsabilitatea profesională.

Cine poate deveni coach și cum

Spre deosebire de psihoterapeuți, coachii nu sunt supuși unor standarde educaționale sau etice reglementate de stat. Oricine, indiferent de domeniul de studii – fie el economie, marketing, muzică sau sport – poate deveni „coach” după un curs de câteva luni.

Aceste cursuri, deși uneori bine intenționate, nu oferă instrumentele necesare pentru lucrul cu problemele psihologice complexe. Nu se cere supervizare, formare în sănătate mintală, experiență practică reală sau cunoștințe clinice. În lipsa acestor cerințe, există riscul ca coachul să depășească granițele propriilor competențe și să ajungă să practice psihoterapie fără drept.

Diferența dintre „terapeut” și „coach”

Termenii „terapeut” și „coach” nu sunt reglementați în mod clar în legislația românească. Această lipsă de reglementare lasă loc pentru abuzuri și manipulare semantică.

Mulți practicieni neacreditați folosesc intenționat acești termeni pentru a induce ideea unei calificări în domeniul psihologiei, fără a avea pregătirea necesară. Astfel, publicul este adesea păcălit de o prezentare profesională convingătoare, dar complet lipsită de fundație științifică și legală.

6Strategiile de eschivare ale practicienilor neacreditați

Practicienii neacreditați adoptă o varietate de tactici pentru a eluda cerințele CoPsi. Una dintre cele mai comune strategii este participarea la cursuri private de coaching, consiliere holistică sau dezvoltare personală, care nu sunt recunoscute oficial.

Apoi, acești indivizi oferă servicii care mimează psihoterapia, evitând însă să folosească termenul propriu-zis. În realitate, abordările lor ating probleme profunde de sănătate mintală pentru care nu sunt pregătiți. Fără un cadru etic sau supervizare, riscurile pentru clienți sunt majore.

7Riscurile pentru public și lipsa de protecție legală

Persoanele aflate în suferință psihică pot fi ușor manipulate de un limbaj pseudoprofesional, diplome pompoase și promisiuni rapide de vindecare. În absența unui filtru legal clar, publicul nu are suficiente instrumente pentru a distingere între profesioniștii reali și impostori.

Consecințele pot varia de la întârzierea tratamentului real, până la traume suplimentare cauzate de intervenții nepotrivite sau chiar abuzive. În lipsa unei reglementări adecvate, răspunderea acestor practicieni este aproape inexistentă.

Cum putem verifica dacă un profesionist este acreditat

Pentru a evita capcanele imposturii, publicul trebuie să învețe să verifice acreditările. Primul pas este consultarea Registrului Psihologilor cu Drept de Liberă Practică, disponibil pe site-ul CoPsi. Avem un set complet de instrucțiuni aici.

De asemenea, este important să întrebi direct despre formarea profesională, tipul de supervizare, afilierea la o asociație profesională și respectarea codului deontologic. Un profesionist adevărat va răspunde cu transparență și va încuraja aceste întrebări.

Concluzie

Într-o societate în care sănătatea mintală devine din ce în ce mai importantă, este esențial să protejăm atât publicul, cât și prestigiul profesiei de psiholog.

Reglementarea clară a termenilor, supravegherea activității de coaching și educarea publicului sunt pași vitali pentru combaterea imposturii și promovarea unei culturi a responsabilității și profesionalismului în domeniul psihologic.