Trei cercetători de renume în domeniul neuroștiințelor și psihologiei cognitive au lansat un avertisment public adresat Ministerului Educației cu privire la erorile științifice din programul educațional „Neuroștiința la Clasă”. Într-o scrisoare deschisă, aceștia atrag atenția asupra calității științifice îndoielnice a informațiilor promovate în cadrul acestui proiect, susținut oficial de minister.

Problemele fundamentale

Una dintre principalele critici formulate de cercetători este legată de simplificările și erorile conceptuale din materialele utilizate în program. De exemplu, frica este descrisă ca fiind atribuită exclusiv amigdalei, fericirea dopaminei și atașamentul oxitocinei, în ciuda faptului că aceste stări emoționale complexe implică o rețea extinsă de circuite neuronale. Reducerea acestor procese la explicații simpliste poate crea o înțelegere greșită în rândul elevilor, lăsând impresia că emoțiile și procesele psihice sunt generate de mecanisme unice, când, în realitate, ele implică activitatea coordonată a mai multor regiuni ale creierului.

De asemenea, programul promovează o teorie veche și abandonată de comunitatea științifică, cunoscută sub numele de teoria creierului triunitar. Aceasta sugerează că creierul este împărțit în „sistem limbic” (supranumit „elefantul”) și „neocortex” („călărețul”), care ar avea funcții diferite. Această teorie, deși popularizată în trecut, a fost demontată de cercetările moderne. Studiile recente arată că structurile creierului sunt interconectate și evoluează într-o manieră mult mai integrată decât presupunea această viziune simplistă.

O altă problemă majoră semnalată este lipsa pregătirii academice a celor care susțin programul. Paul Olteanu, autorul podcastului Mind Architect, și echipa sa nu dețin studii de specialitate în neuroștiințe cognitive sau psihologie. Acest lucru ridică întrebări serioase despre capacitatea lor de a transmite informații corecte și actualizate. În loc să fie bazate pe expertiză științifică solidă, materialele utilizate par a fi rezultatul unor lecturi de popularizare sau a unor cursuri informale. Cercetătorii avertizează că, fără o pregătire adecvată, cei care susțin astfel de programe riscă să dezinformeze.

Cercetătorii atrag atenția și asupra problemei limbajului folosit în podcast și în materialele programului. Stilul colocvial și metaforele utilizate, deși accesibile publicului larg, sunt considerate nepotrivite pentru mediul educațional. În opinia lor, educația științifică ar trebui să promoveze un limbaj clar și concis, care să reflecte rigoarea disciplinei. Utilizarea unor comparații simpliste, precum cea dintre „elefant” și „călăreț”, poate crea o percepție eronată asupra funcționării creierului și poate afecta dezvoltarea unui mod corect de gândire științifică.

Impactul asupra elevilor

Aceste erori științifice și simplificări excesive au un potențial impact negativ semnificativ asupra elevilor care participă la program. Copiii riscă să învețe concepte greșite despre funcționarea creierului și a minții, iar aceste noțiuni pot deveni greu de corectat ulterior. De exemplu, atribuirea emoțiilor unor structuri cerebrale unice, cum ar fi amigdala pentru frică sau dopamina pentru fericire, poate duce la o înțelegere superficială a proceselor psihologice complexe. În loc să fie încurajată gândirea critică, elevii ar putea adopta explicații simpliste și inexacte.

Pe termen lung, aceste erori pot influența modul în care generațiile tinere percep neuroștiința și psihologia. O educație bazată pe informații greșite nu doar că va perpetua mituri științifice, dar poate și să descurajeze interesul pentru cercetare și învățare aprofundată în domeniu. Cercetătorii subliniază că programul, așa cum este conceput în prezent, mai degrabă deformează decât să educe în mod corect înțelegerea proceselor cerebrale.

Reacțiile publice

Ministerul Educației, prin vocea ministrului Sorin Cîmpeanu, a recunoscut că materialele utilizate în programul „Neuroștiința la Clasă” nu au fost supuse unei verificări riguroase din perspectiva acurateței științifice. Cu toate acestea, Ministerul continuă să sprijine inițiativa, invocând dorința de a moderniza educația și de a o face mai atractivă pentru elevi. Această poziție a generat controverse, unii susținând că orice proiect sprijinit de Minister ar trebui să fie riguros verificat înainte de implementare.

Profesorul Mircea Miclea a reacționat ferm la anunțul ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, de a introduce în școli programul „Neuroștiința la Clasă”, fără o verificare științifică riguroasă a materialelor utilizate. Într-o declarație pentru Edupedu.ro, Miclea, un reputat cercetător și fondator al școlii cognitive în psihologia românească, a criticat dur decizia Ministerului, afirmând că „poziția Ministerului este total greșită, aduce a poziție de Ev Mediu Timpuriu”. El a subliniat că Legea Educației Naționale prevede că educația trebuie să fie centrată pe valori, iar știința și adevărul sunt valori fundamentale. Totodată, legea stabilește că orice activitate din învățământ trebuie să respecte standardele de referință și bunele practici internaționale.

De cealaltă parte, echipa Mind Architect a răspuns criticilor susținând că scopul programului este de a facilita accesul elevilor la informații despre neuroștiințe într-un limbaj simplu și accesibil. Totuși, autorii podcastului au evitat să recunoască faptul că teoria creierului triunitar, utilizată în explicațiile lor, este disputată și abandonată de comunitatea științifică internațională. Această poziție ridică întrebări suplimentare cu privire la abordarea responsabilă a informațiilor transmise și la disponibilitatea lor de a corecta eventualele greșeli.

Posibile soluții

Cercetătorii sugerează că popularizarea științei poate fi realizată într-un mod mai profesionist, cu implicarea directă a experților în neuroștiințe și psihologie. O colaborare între echipa Mind Architect și comunitatea științifică ar putea duce la corectarea erorilor și la crearea unui produs educativ de calitate. În plus, Ministerul Educației ar putea înființa comisii dedicate evaluării riguroase a materialelor educaționale pentru a evita promovarea informațiilor inexacte.

O altă soluție ar fi ca programele educaționale bazate pe neuroștiințe să includă doar informații validate de comunitatea științifică internațională. Acest lucru ar asigura nu doar acuratețea conținutului, ci și încrederea publicului în astfel de inițiative. Popularizarea științei este esențială, dar ea trebuie să fie întotdeauna fundamentată pe date corecte.

Deși programul „Neuroștiința la Clasă” reprezintă o inițiativă inovatoare, erorile științifice semnalate subliniază importanța unei verificări riguroase a conținutului educațional. Colaborarea dintre cercetători și autorii programului ar putea transforma această inițiativă într-un model de succes, oferind elevilor nu doar informații accesibile, ci și corecte. Promovarea neuroștiinței în școli poate aduce beneficii majore, dar doar atunci când este realizată cu profesionalism și respect pentru știință.

Care este părerea voastră?