Young Schema Questionnaire (YSQ) este un instrument dezvoltat de Jeffrey Young pentru a identifica schemele dezadaptative timpurii. Acestea sunt modele cognitive și emoționale formate în copilărie, care pot influența negativ viața adultă. Terapia bazată pe scheme integrează abordări cognitive, comportamentale și experiențiale pentru a ajuta indivizii să depășească aceste scheme și să își reconstruiască percepțiile despre sine și lume.
Ce este Terapia bazată pe scheme?
Terapia bazată pe scheme este o abordare terapeutică integrativă creată pentru a trata probleme psihologice complexe. Dezvoltată de Jeffrey Young, aceasta combină tehnici din terapia cognitiv-comportamentală (CBT), psihoterapia psihodinamică și terapia experiențială. Este eficientă în tratamentul tulburărilor de personalitate, depresiei cronice, anxietății și altor dificultăți emoționale.
Ce sunt schemele dezadaptative timpurii?
Schemele dezadaptative sunt convingeri adânc înrădăcinate despre sine și lume, formate în copilărie în urma experiențelor negative sau a nevoilor emoționale nesatisfăcute. Ele pot influența comportamentul, emoțiile și relațiile. Schemele sunt împărțite în cinci domenii majore:
Cum funcționează Young Schema Questionnaire (YSQ)?
YSQ este un chestionar care evaluează intensitatea fiecărei scheme dezadaptative. Se răspunde la o serie întrebări legate de convingerile și comportamentele personale, iar scorurile obținute oferă o imagine de ansamblu asupra schemelor predominante.
Interpretarea rezultatelor
Rezultatele YSQ indică ce scheme sunt dominante și necesită intervenție terapeutică. Aceste informații ajută la personalizarea intervențiilor psihologice și autocunoașterea. Este important, totuși, ca interpretarea să fie realizată alături de un specialist pentru a evita concluzii greșite.
Schemele cognitive se încadrează în 5 Domenii
- Separare și respingere: Credința că cei din jur nu vor ține cont de nevoile personale de acceptare, respect, siguranță și securitate.
- Slabă autonomie și performanță: Convingerea că nu putem funcționa independent.
- Limite defectuoase: Dificultate în a stabili limite sănătoase.
- Dependență de alții: Punerea nevoilor celorlalți deasupra celor proprii.
- Hipervigilență și inhibiție: Inhibarea emoțiilor și a spontaneității pentru a evita dezaprobarea.
1. Separare și Respingere
Domeniul Separare și Respingere reflectă o credință profundă că nevoile fundamentale de acceptare, respect, siguranță și securitate nu vor fi satisfăcute. Aceste scheme se dezvoltă adesea în copilărie, atunci când persoanele importante din viața noastră nu oferă o bază emoțională stabilă sau un mediu sigur. Schemele din acest domeniu includ:
- Schema de abandon/instabilitate
Persoana are o teamă constantă că oamenii importanți din viața sa vor pleca, vor deveni indisponibili emoțional sau vor fi instabili. Această teamă poate rezulta din experiențe din copilărie, cum ar fi pierderea unui părinte, divorț sau relații instabile. Se poate manifesta prin atașare emoțională puternică, frică de abandon, anxietate de separare sau dificultăți în a avea încredere în relații. - Schema de neîncredere/abuz
Aceasta implică convingerea că ceilalți mă vor exploata, răni sau umili. Experiențele anterioare de abuz fizic, emoțional sau neglijare pot alimenta această schemă. Ca adulți, persoanele cu această schemă pot ajunge să evite intimitatea sau să fie foarte suspicioși referitor la intențiile celorlalți. - Schema de privațiune emoțională
Persoana simte că nu primește suficientă afecțiune, empatie sau sprijin emoțional. Aceasta poate apărea din cauza unui mediu familial rece sau distant. Ca adulți, devenim deveni retrași și avem sentimentul că nu putem fi înțeleși. - Schema de deficiență/rușine
O convingere profundă că suntdefect, lipsit de valoare ca persoană sau de neiubit. Aceasta poate rezulta din critică excesivă, comparații sau umilire în copilărie. Ca și consecință, ajugem să evităm relațiile apropiate din teama de a fi „descoperiți” și expuși. - Schema de izolare socială/înstrăinare
Sentimentul că persoana este diferită, nu aparține și nu poate fi integrată într-un grup social. Copiii care sunt marginalizați, excluși sau mutați frecvent în contexte noi pot dezvolta această schemă. În viața adultă, aceasta se poate manifesta prin evitarea situațiilor sociale sau prin dificultăți în construirea relațiilor mai apropiate cu cei din jur.
2. Slabă Autonomie și Performanță
Domeniul Slabă Autonomie și Performanță reflectă o credință că persoana nu poate funcționa independent sau nu poate avea succes. Aceste scheme pot apărea în familii supraprotectoare sau critice.
- Schema de dependență/incompetență
Persoana simte că nu poate lua decizii sau gestiona viața de zi cu zi fără sprijinul altora. Aceasta poate duce la relații de dependență excesivă față de altă persoană. - Schema de vulnerabilitate
O teamă crescută față de pericole externe, cum ar fi boli, accidente sau catastrofe. Aceste frici pot porni din copilărie, alimentate de temeri și anxietăți din partea părinților sau de un stil supraprotectiv de parenting. - Schema de dependență
Persoana dezvoltă o dependență emoțională foarte crescută față de unul sau mai mulți membri ai familiei, ceea ce poate împiedica maturizarea și acționarea independentă. - Schema de eșec
Convingerea că persoana este mai puțin capabilă decât ceilalți și va eșua în ciuda oricărui efort. Poate rezulta din experiențe timpurii de eșec sau comparații repetate cu ceilalți.
3. Limite Defectuoase
Acest domeniu implică dificultăți în stabilirea de limite sănătoase, fie în relațiile cu ceilalți, fie cu propriul sine.
- Schema de îndreptățire/dominanță
Schema se referă la sentimentul că merităm privilegii speciale sau că suntem superiori celorlalți. Aceasta poate duce la un stil de viață puternic centrat pe propriile interese. - Schema de lipsă de autocontrol
Persoana are dificultăți în a-și gestiona impulsurile, emoțiile sau comportamentele, având dificultăți în a tolera sentimentul de frustrare.
4. Dependență de Alții
Acest domeniu reflectă tendința de a pune nevoile altora mai presus de propriile nevoi, de obicei pentru a câștiga aprobare sau pentru a evita respingerea.
- Schema de subjugare
Persoanele care experimentează schema de subjugare consideră că dorințele, nevoile și emoțiile lor sunt mai puțin importante decât cele ale celorlalți, ajungând să cedăm controlul celorlalți. Acest comportament este adesea învățat în copilărie, atunci când părinții sau alte figuri de autoritate au impus un control rigid sau au descurajat exprimarea autonomiei. Pe termen lung, lipsa de exprimare a propriilor nevoi și dorințe poate duce la acumularea de resentimente, furie reprimată și, uneori, izbucniri emoționale neașteptate. - Schema de sacrificiu de sine
Persoanele cu această schemă pun nevoile altora mai presus de propriile nevoi, neglijându-se în mod constant. Sacrificiul de sine apare frecvent dintr-o dorință de a menține armonia în relații, de a evita percepția de egoism sau dintr-un sentiment de responsabilitate exagerată față de ceilalți. Persoana poate simți vinovăție intensă atunci când încearcă să-și pună propriile interese pe primul loc. Pe termen lung, acest mod de a acționa poate duce la epuizare emoțională și la pierderea clarității asupra propriilor dorințe și obiective. - Schema de nevoie de aprobare/recunoaștere
Această schemă se caracterizează printr-o nevoie foarte crescută de validare din partea celorlalți, ajungând și la sacrificarea propriei identități pentru acest scop. Originea acestei scheme poate fi găsită într-un mediu familial în care afecțiunea era condiționată de performanțe, comportamente „corecte” sau conformarea la anumite standarde impuse. Astfel, persoana învață că valoarea sa este definită de ceea ce cred ceilalți despre ea. Pe termen lung, această schemă poate duce la o deconectare de la propriile valori și dorințe, dificultăți în a spune „nu”.
5. Hipervigilență și Inhibiție
Acest domeniu reflectă o tendință de a suprima emoțiile și spontaneitatea, de obicei pentru a evita dezaprobarea sau criticile.
- Schema de negativism/pesimism
Persoana cu această schemă se concentrează predominant pe aspectele negative ale vieții, fiind mult mai evidente posibilele probleme, riscuri sau eșecuri. Adesea, acest mod de gândire este înrădăcinat în experiențe timpurii care au subliniat pericolele sau consecințele nefaste ale situațiilor. Persoana poate ignora complet oportunitățile sau aspectele pozitive, ceea ce duce la o percepție distorsionată a realității. Această schemă contribuie la o stare constantă de anxietate, lipsă de motivație și dificultăți aprecierea momentului prezent, întrucât fiecare decizie sau eveniment este privit prin prisma potențialelor consecințe negative. - Schema de inhibiție emoțională
Persoana reprimă în mod constant emoțiile, spontaneitatea și vulnerabilitatea, temându-se că exprimarea acestora va atrage dezaprobarea sau respingerea din partea celorlalți. Această schemă se dezvoltă, de obicei, într-un mediu familial în care exprimarea emoțiilor a fost descurajată sau penalizată. De exemplu, copilului i s-ar fi putut spune să nu plângă sau să nu manifeste furie. În viața adultă, această schemă poate duce la relații distante emoțional și la acumularea de tensiuni interne, deoarece emoțiile reprimate nu sunt au spațiu pentru a fi procesate. - Schema de standarde exigente
Persoana își impune standarde extrem de ridicate și nerealiste, crezând că doar atingerea perfecțiunii o poate proteja de critici, respingere sau eșec. Originea acestei scheme poate fi un mediu familial în care iubirea sau aprobarea erau condiționate de realizări. Pe termen lung, schema de standarde exigente poate duce la stres cronic, anxietate de performanță, burnout sau o autoevaluare negativă continuă, deoarece „perfecțiunea” este imposibil de atins. - Schema de pedepsire
Această schemă reflectă convingerea că greșelile, fie ale propriei persoane, fie ale altora, ar trebui pedepsite sever. Persoana poate fi extrem de critică față de sine și față de ceilalți, având o toleranță redusă pentru imperfecțiuni sau erori. Adesea, schema provine dintr-un mediu familial strict, în care greșelile erau penalizate dur, fără a oferi sprijin sau înțelegere. În viața adultă, schema de pedepsire contribui la relații tensionate, sentimente de vinovăție și dificultăți în aprecierea vieții.
Concluzie
Schemele sunt unelte utile pentru a înțelege modul în care experiențele timpurii influențează comportamentul și gândirea. Totuși, acestea reprezintă etichete generale și nu reflectă complexitatea întregii personalități. Fiecare persoană este unică, iar comportamentele și trăsăturile individuale nu pot fi rezumate complet la ceea ce este descris de scheme. Interpretarea și utilizarea acestor concepte ar trebui să fie ghidate de un specialist pentru a evita stereotipurile și concluziile greșite.
Young Schema Questionnaire și Terapia bazată pe scheme oferă o abordare utilă pentru autocunoaștere și procesul de rezolvare a unor problemele complexe. Prin identificarea schemelor și lucrul asupra lor, indivizii pot obține o viață mai echilibrată și mai satisfăcătoare.
psihobubu 