Când ajutorul rănește: riscurile programelor de CBT și mindfulness în școli

Programele de terapie cognitiv-comportamentală (CBT) și mindfulness au câștigat multă popularitate în ultimul deceniu, fiind introduse în numeroase școli pentru a sprijini sănătatea mintală a elevilor. Ele sunt adesea prezentate ca soluții sigure, menite să reducă stresul și să îmbunătățească performanțele academice. Totuși, un review publicat în Behaviour Research and Therapy (Chigwedere et al., 2022) atrage atenția că aceste intervenții pot avea și efecte negative neașteptate.

Ascensiunea programelor de sănătate mintală în școli

Intervențiile psihologice precum CBT și mindfulness au fost gândite pentru a combate stresul, pentru a susține reglarea emoțională și pentru a preveni apariția tulburărilor mintale. Școlile, fiind locuri unde copiii petrec mult timp, au fost văzute ca spații ideale pentru a implementa aceste programe. Entuziasmul a fost alimentat și de studii care arată beneficii moderate asupra anxietății și atenției elevilor.

Totuși, ideea că aceste intervenții sunt complet „inofensive” este pusă sub semnul întrebării. În analiza publicată, cercetătorii au descoperit că efectele nu sunt întotdeauna pozitive și că, în unele cazuri, elevii pot experimenta creșterea simptomelor de anxietate sau stres, precum și senzația de stigmatizare dacă participă la programe de sănătate mintală.

Dovezi despre posibilele efecte negative

Review-ul sistematic a inclus 56 de studii despre intervenții de tip CBT și mindfulness aplicate în școli. Dintre acestea, 24 de studii au raportat efecte adverse sau consecințe nedorite. Printre cele mai frecvente au fost scăderea stimei de sine, accentuarea senzației de a fi „diferit” și chiar înrăutățirea simptomelor emoționale la anumiți elevi (Chigwedere et al., 2022).

Mai mult, autorii notează că raportarea efectelor negative este inconsistentă. Unele studii nu menționează deloc dacă au existat consecințe adverse, ceea ce înseamnă că fenomenul ar putea fi subestimat. Această lipsă de transparență ridică întrebări serioase despre fiabilitatea datelor prezentate în literatura științifică.

De ce apar aceste efecte?

Cercetătorii sugerează mai multe cauze. În primul rând, există riscul ca intervențiile să fie nepotrivite pentru nevoile reale ale copiilor. Nu toți elevii răspund bine la aceleași tehnici, iar aplicarea unui program „universal” poate să nu fie eficientă și, în unele cazuri, chiar să fie dăunătoare.

În al doilea rând, multe programe sunt implementate de personal insuficient pregătit, ceea ce duce la aplicarea superficială sau greșită a tehnicilor. De asemenea, mediul de grup, în care elevii discută probleme personale, poate accentua sentimentul de vulnerabilitate și stigmatizare, mai ales dacă nu este gestionat corespunzător.

Importanța monitorizării și transparenței

Autorii review-ului subliniază că este esențial ca școlile și cercetătorii să monitorizeze nu doar beneficiile, ci și riscurile asociate intervențiilor psihologice. Fără o raportare sistematică și detaliată a efectelor adverse, nu se poate evalua cu adevărat siguranța acestor programe.

De asemenea, există un apel către comunitatea științifică pentru a include măsuri standardizate de monitorizare a efectelor negative în toate studiile viitoare. Această transparență ar ajuta decidenții din educație să ia decizii mai informate și să evite introducerea unor programe care, în ciuda intențiilor bune, pot produce mai mult rău decât bine.

Concluzie
Promovarea sănătății mintale în școli este un obiectiv esențial, dar entuziasmul nu trebuie să înlocuiască rigurozitatea științifică. Programele de CBT și mindfulness pot aduce beneficii, dar există și riscuri reale care trebuie luate în calcul. După cum arată Chigwedere și colegii săi (2022), soluțiile de tip „one-size-fits-all” pot eșua și chiar pot amplifica problemele pe care încearcă să le rezolve. Prin urmare, școlile ar trebui să implementeze aceste intervenții cu prudență, asigurându-se că există monitorizare continuă și evaluare critică a efectelor.