Înțelegerea modului în care psihoterapia funcționează este esențială pentru dezvoltarea teoretică și aplicarea practică a intervențiilor. Factorii comuni, prezenți în toate tipurile de terapie, și mecanismele specifice de schimbare, care țin de tehnicile utilizate, sunt cele două componente majore care contribuie la succesul terapeutic. Totuși, în timp ce psihoterapia bazată pe dovezi oferă beneficii sustenabile prin modificări cognitive și comportamentale de durată, pseudoștiințele și intervențiile superficiale adesea se bazează pe efecte temporare, fără impact real pe termen lung.

Factorii comuni în psihoterapie

Factorii comuni reprezintă elementele universale care facilitează schimbarea terapeutică, indiferent de metoda specifică utilizată. Relația terapeutică, caracterizată de încredere, empatie și colaborare, joacă un rol crucial în succesul terapiei. Acești factori contribuie la crearea unui mediu sigur, în care clientul se simte înțeles și sprijinit.

Un alt aspect semnificativ este motivația clientului și speranța insuflată de terapeut. Studiile arată că alianța terapeutică este unul dintre cei mai puternici predictori ai succesului tratamentului, indiferent de tehnicile utilizate. De asemenea, oferirea unei experiențe emoționale corective ajută la repararea relațiilor disfuncționale și la întărirea încrederii clientului în capacitatea sa de a face față dificultăților.

Eficiența intervențiilor superficiale și limitele acestora

Intervențiile superficiale, precum cele promovate de pseudoștiințe, pot genera un efect placebo sau un sentiment temporar de ameliorare datorită așteptărilor pozitive ale clientului. Aceste practici se bazează adesea pe factori contextuali, cum ar fi susținerea emoțională sau ritualurile, dar nu includ tehnici validate științific care să producă schimbări cognitive sau comportamentale de durată.

Pe termen lung, aceste abordări nu reușesc să îmbunătățească abilitățile de adaptare sau să reducă simptomele prin mecanisme bine definite. Fără o bază solidă în cercetare și fără strategii precise pentru a aborda problemele psihologice, efectele lor sunt limitate și adesea regresive.

Avantajele abordărilor validate științific

Psihoterapia bazată pe dovezi, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT) sau terapia prin acceptare și angajament (ACT), oferă beneficii pe termen lung prin utilizarea de mecanisme specifice de schimbare. De exemplu, CBT utilizează tehnici precum restructurarea cognitivă pentru a modifica gândurile disfuncționale și activarea comportamentală pentru a încuraja activități sănătoase care reduc simptomele depresiei. Aceste tehnici sunt validate prin cercetări neuroștiințifice care arată schimbări pozitive la nivelul rețelelor neuronale implicate în procesarea emoțională și controlul cognitiv.

În mod similar, ACT promovează flexibilitatea psihologică și acceptarea emoțiilor dificile, contribuind la o mai bună adaptare și bunăstare psihologică. Prin combinația dintre intervenții validate și sprijinul oferit de factori comuni, aceste abordări pot produce transformări durabile, cum ar fi reducerea stresului, creșterea rezilienței și îmbunătățirea calității vieții.

Impactul pe termen lung al intervențiilor serioase

Un avantaj esențial al psihoterapiei bazate pe dovezi este capacitatea sa de a crea schimbări de durată. Specificitatea tehnicilor terapeutice asigură o abordare personalizată a problemelor fiecărui client, în timp ce factorii comuni contribuie la consolidarea relației terapeutice, maximizând eficiența intervențiilor. Acest echilibru permite clienților nu doar să gestioneze simptomele, ci și să dezvolte abilități și mecanisme de coping care rămân eficiente pe termen lung.

De exemplu, clienții care învață strategii de autoreglare emoțională prin CBT sau care își dezvoltă acceptarea emoțiilor prin ACT demonstrează o îmbunătățire semnificativă a funcționării lor psihosociale chiar și după încheierea terapiei. Acest lucru subliniază diferența majoră între intervențiile validate științific și cele superficiale: eficiența pe termen lung și impactul profund asupra calității vieții.

Concluzie

Psihoterapia este un proces complex, în care mecanismele specifice de schimbare și factorii comuni se împletesc pentru a crea o transformare reală. Spre deosebire de pseudoștiințe, care oferă soluții temporare, psihoterapia bazată pe dovezi aduce beneficii sustenabile prin schimbări cognitive, comportamentale și emoționale. Alegerea unei abordări validate științific este esențială pentru oricine își dorește o schimbare profundă și de durată. Psihoterapia serioasă nu doar tratează simptomele, ci construiește reziliența și capacitatea de a face față provocărilor vieții.

Bibliografie

  1. Cierpiałkowska, L. (2023). Clinical diagnosis and case formulation in the psychotherapy of personality disorders. Postępy Psychiatrii I Neurologii, 32(3), 167-174. https://doi.org/10.5114/ppn.2023.132508
  2. Förster, C., Berthollier, N., & Rawlinson, D. (2014). A systematic review of potential mechanisms of change in psychotherapeutic interventions for personality disorder. Journal of Psychology & Psychotherapy, 04(01). https://doi.org/10.4172/2161-0487.1000133
  3. Leibovich, L., Front, O., McCarthy, K., & Zilcha‐Mano, S. (2020). How do supportive techniques bring about therapeutic change: the role of therapeutic alliance as a potential mediator. Psychotherapy, 57(2), 151-159. https://doi.org/10.1037/pst0000253
  4. Shubina, I. (2016). The role of therapeutic change in the treatment of patients with behavioural disorders using CBT approach. European Proceedings of Social and Behavioural Sciences. https://doi.org/10.15405/epsbs.2016.07.02.43
  5. Tschacher, W., Haken, H., & Kyselo, M. (2015). Alliance: a common factor of psychotherapy modeled by structural theory. Frontiers in Psychology, 6. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2015.00421
  6. Tschacher, W., Junghan, U., & Pfammatter, M. (2012). Towards a taxonomy of common factors in psychotherapy—results of an expert survey. Clinical Psychology & Psychotherapy, 21(1), 82-96. https://doi.org/10.1002/cpp.1822
  7. Wampold, B. (2012). Humanism as a common factor in psychotherapy. Psychotherapy, 49(4), 445-449. https://doi.org/10.1037/a0027113
  8. Wampold, B. (2015). How important are the common factors in psychotherapy? An update. World Psychiatry, 14(3), 270-277. https://doi.org/10.1002/wps.20238

Care este părerea voastră?