În lumea terapiilor, o promisiune greșit înțeleasă a prins rădăcini adânci: că toate metodele sunt la fel de bune, atâta timp cât „funcționează” pentru cineva. Aceasta este esența efectului Dodo Bird, un concept ce sugerează că toate terapiile – indiferent de metoda folosită – sunt similare în eficacitate, întrucât succesul lor depinde mult și de factori comuni precum relația terapeutică sau speranța clientului.
Această perspectivă poate părea atrăgătoare, dar are un efect pervers: oferă teren fertil pseudoștiinței. Sub această umbrelă, orice abordare, oricât de nefondată, poate fi promovată având potențialul de a produce anumite efecte pozitive, mizând doar pe factorii comuni și nu pe o tehnică anume. Rezultatul? Consumatorii pierd bani, timp și, uneori se poate ajunge la degradarea sănătății mintale.
Efectul Pasării Dodo: DEFINIȚIE
Efectul Dodo Bird provine din concluzia că, într-un context terapeutic, diferențele de eficiență între abodrări diferite sunt mici. Această idee, susținută inițial de cercetările lui Saul Rosenzweig, poate ajunge să fie interpretată greșit: să se credă că orice metodă, de la psihoterapii validate până la pseudoștiință, funcționează atâta timp cât există o relație bună între client și terapeut.
Aceasta este o interpretare periculoasă. Da, relația terapeutică, speranța și resursele clientului sunt esențiale (factori comuni), dar acestea nu înseamnă că metodele nu contează. Psihologia validată științific oferă tehnici specifice care, integrate cu factorii comuni, cresc șansele de succes pe termen lung. Pseudoștiința, în schimb, se bazează aproape exclusiv pe efectele acestor factori, ignorând complet validarea empirică.
Cum pseudoștiința exploatează factorii comun
Pseudoștiința se hrănește cu ambiguitatea rezultatelor creată de efectul Dodo Bird. Când orice terapie este percepută ca fiind „bună”, abordările pseudoștiințifice pot face următoarele:
- Se ascund sub umbrela eficienței produse de „relației terapeutice”: Relația terapeutică este importantă, dar aceasta nu justifică metode lipsite de sens, cum ar fi „curățarea aurei” sau „terapia cu cristale”.
- Profită de speranța clientului: Fiecare persoană care intră într-un cabinet terapeutic vine cu o dorință uriașă de schimbare. Promisiunile nefondate devin atractive tocmai pentru că se bazează pe această speranță.
- Efectul placebo este vândut ca „vindecare”: Deși un client poate raporta o ameliorare temporară, aceasta nu provine din tehnică, ci din credința că este ajutat și nu produce efecte pe termen la fel de lung.
În realitate, astfel de abordări nu doar că nu rezolvă problemele, dar pot agrava situația, mai ales atunci când înlocuiesc terapiile validate științific.
Psihologia validată științific: Ce oferă în plus
Intervențiile validate științific recunosc importanța factorilor comuni, dar îi îmbină cu tehnici dovedite care:
- Asigură rezultate durabile: Spre deosebire de pseudoștiință, terapiile validate nu se bazează doar pe speranță, ci pe intervenții specifice testate riguros.
- Se aplică problemelor concrete: Psihoterapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, include tehnici pentru anxietate și depresie care sunt replicabile și adaptabile.
- Monitorizează progresul: Terapeuții care folosesc metode validate își ajustează strategiile pe baza datelor și feedback-ului.
factorii comuni distorsionează percepția publicului?
Pentru consumatorul obișnuit, factorii comuni – relația plăcută, speranța indusă de terapeut – pot crea iluzia că terapia funcționează, indiferent de metodă. Aici intervine capcana:
- Terapeuții carismatici din tabăra pseudoștiințifică pot fi mai buni la crearea unei alianțe terapeutice decât cei din cadrul intervențiilor validate. Dar asta nu face metoda lor eficientă.
- Rezultatele rapide sunt adesea efectul placebo. Pe termen lung, problemele nerezolvate pot reveni sau chiar se pot agrava.
- Costurile ascunse ale pseudoștiinței: Timpul pierdut, speranțele false și uneori agravarea problemelor emoționale sau psihice.
Alegerea contează
Efectul Dodo Bird și factorii comuni au deschis o ușă largă pentru pseudoștiință, dar este datoria noastră să recunoaștem diferențele. Relația terapeutică și speranța sunt importante, dar fără intervenții validate științific, schimbarea rămâne un miraj.
Când alegem terapia, ar trebui să fim critici și informați. Nu orice relație plăcută duce la vindecare, iar efectele pe termen scurt nu sunt dovada unui proces terapeutic eficient. Terapia nu este despre magie, ci despre știință, umanitate și responsabilitate.
Data viitoare când auzi de o metodă „minunată” care „funcționează pentru toți”, întreabă-te: este efectivă sau este doar un alt produs al pasării Dodo?
psihobubu 