Într-o eră în care psihoterapia ar trebui să fie un bastion al științei și al empatiei, se conturează o problemă gravă: proliferarea psihoterapiilor de margine care, în loc să aducă alinare, pot aduce prejudicii considerabile. În articolul său intitulat „Fringe Psychotherapies: The Public at Risk”, Barry L. Beyerstein explorează riscurile asociate acestor practici nevalidate științific. Acest articol oferă o analiză detaliată și critică a modului în care astfel de terapii au ajuns să fie acceptate și folosite, deseori în detrimentul pacienților. Vom analiza ideile principale ale articolului lui Beyerstein și vom discuta despre implicațiile pe care le au aceste practici asupra sănătății publice.
Psihoterapia, menită să ajute și să vindece, se confruntă cu o problemă gravă: proliferarea unor practici nevalidate științific care pot provoca mai mult rău decât bine. Deși majoritatea terapeuților acționează responsabil, există o creștere a terapiilor de margine, cum ar fi “renașterea” și Programarea Neuro-Lingvistică (PNL), care, deși oferă consolare temporară, nu sunt susținute de dovezi științifice solide și pot duce la manipulare, fraudă și tratamente ineficiente.
Principalele Riscuri ale Psihoterapiilor de Margine
- Manipulare și Fraudă: Terapile pseudocultice pot exploata nevoile de dependență ale persoanelor vulnerabile, extrăgând sume considerabile de bani și, în unele cazuri, victimăzându-le sexual și financiar. Exemple includ Scientologia și alte practici care promit vindecări miraculoase fără baze științifice.
- Recunoașterea Tardivă a Psihopatologiilor: Terapeuții necalificați pot să nu recunoască semnele timpurii ale unor psihopatologii grave, ceea ce poate avea consecințe dezastruoase dacă nu sunt tratate la timp.
- Crearea Falselor Amintiri: Unii consilieri încurajează clienții să-și “recupereze” amintiri reprimate ale abuzurilor din copilărie sau ale răpirilor extraterestre, ceea ce poate crea amintiri false și distruge viețile oamenilor nevinovați.
Cauzele Proliferării Psihoterapiilor de Margine
Cu timpul, legătura dintre psihoterapie și cercetarea științifică s-a slăbit, mai ales pe măsură ce tot mai multe școli de psihologie profesională și programe de asistență socială și nursing au început să pregătească terapeuți fără o bază solidă în cercetare. Diploma mills neacreditate și mișcarea “New Age” au contribuit, de asemenea, la această problemă, oferind pregătire insuficientă și promovând idei de “psihobabble”.
Psihoterapiile de Margine și Pseudoștiința
Există o varietate de terapii și produse terapeutice pe piață care pretind beneficii psihologice fără dovezi solide. Printre acestea se numără:
- Aromaterapia: Pretinde că anumite uleiuri esențiale pot trata diverse probleme psihologice, dar studiile controlate nu susțin aceste afirmații.
- Terapia EMDR (Desensibilizare și Reprocesare prin Mișcări Oculare): Deși are unele elemente din terapiile cognitiv-comportamentale validate, componenta de mișcare oculară nu are suport științific.
- Analiza Grafologică: Pretinde că trăsăturile de personalitate și problemele psihologice pot fi deduse din scrisul de mână, dar nu există dovezi științifice care să susțină aceste afirmații.
- Meditația Transcendentală (TM): Susține că poate îmbunătăți sănătatea psihologică și fizică, dar evaluările externe arată că nu este mai eficientă decât simpla odihnă. Despre TM amintim și într-un articol anterior.
Concluzie
Pentru a proteja publicul de riscurile psihoterapiilor de margine, este esențial să se promoveze o atitudine critică și să se insiste pe testarea empirică a metodelor terapeutice. Publicul ar trebui să investigheze cu atenție calificările și realizările terapeuților înainte de a începe un tratament, la fel cum ar face pentru orice alt serviciu important.
Recomandări pentru Public
- Verificați calificările terapeutului: Asigurați-vă că terapeutul are o pregătire solidă și acreditată.
- Cercetați metoda terapeutică: Informați-vă despre eficacitatea metodei utilizate și despre eventualele riscuri asociate.
- Fiți sceptici față de promisiunile miraculoase: Terapile care promit vindecări rapide și totale fără dovezi solide ar trebui evitate.
Prin educare și vigilență, putem contribui la o practică terapeutică mai sigură și mai eficientă, protejându-ne astfel de capcanele pseudoterapiilor.
