În România, psihoterapeuții obțin dreptul de practică autonomă fără evaluări psihologice sau supervizare continuă, ceea ce poate duce la probleme etice și de sănătate mintală. Cererea de servicii psihologice este în creștere, evidențiind necesitatea reglementărilor stricte pentru a preveni abuzurile și burnout-ul în rândul profesioniștilor din domeniu.
Algoritmul iluziilor: cum rețelele sociale și pandemia au turat motoarele pseudoștiinței
Cum s-a dezvoltat pseudostiinta asa mult in ultimii ani? În acest articol răspundem, pornind de la evenimentele istorice din ultimii 5 ani.
Când reforma devine obstacol: ce nu funcționează în noua Lege a psihologului (B708/2025)
Între master obligatoriu, examene naționale și un control instituțional tot mai mare, reforma merge în direcția corectă, dar este implementată superficial. Experiența ajunge să fie măsurată în bani, nu în competență, etica rămâne pe plan secund, iar problemele reale ale profesiei sunt ocolite. O analiză critică despre ce funcționează, ce nu și de ce psihologia riscă să se piardă în hârtii.
Rezumat al dezbaterii schimbărilor propuse în Legea psihologului (proiectul B708/2025)
The proposed legislation by the College of Psychologists in Romania aims to update the existing legal framework for psychologists. Key changes include stricter educational requirements, a standardized national examination, and a broader definition of specializations. However, there is significant criticism regarding potential barriers to entry, excessive power concentration, and financial burdens that might hinder access to the profession.
Neurofeedback: când antrenarea creierului începe și se termină cu așteptările
Neurofeedbackul arată impecabil: electrozi, ecrane, grafice și promisiunea că îți poți „antrena” creierul ca pe un mușchi. Doar că, atunci când desfaci carcasa, s-ar putea să descoperi că mare parte din efect vine din ambalaj, nu din mecanism. Studiile bine controlate arată că oamenii se simt mai bine, chiar și atunci când feedbackul este fals. Ceea ce funcționează nu este neapărat creierul măsurat, ci așteptarea, contextul și povestea convingătoare spusă despre ele.
Cum să-ți „dovedești” terapia eficientă, chiar și când nu e
Articolul lui Cuijpers și Cristea discută cum aparențele științifice ale eficienței pot fi manipulate în terapie. Autorii descriu strategii prin care cercetătorii pot prezenta intervenții discutabile ca fiind eficiente, subliniind importanța demascării acestor practici, pentru a diferenția între știință autentică și pseudoștiință în psihologie.
Pseudostiința în școli: când „orientarea în carieră” se face cu citit în palmă
Inspectoratul Școlar Județean Cluj a anunțat un proiect controversat pentru a determina orientarea profesională a elevilor prin scanarea palmelor, asemănător chiromanției. Aceasta subliniază infiltrarea pseudostiinței în educația românească, evidențiind lipsa de educație științifică în rândul decidenților instituționali, care nu pot face distincția dintre știință și pseudoștiință.
Psihoză indusă de AI? Mituri, riscuri și apărarea persoanelor vulnerabile
Imaginați-vă că vorbiți cu un prieten care vă confirmă fiecare idee, oricât de bizară ar fi. Vă ascultă fără să contrazică, vă hrănește ipotezele și vă oferă detalii noi pentru a le face mai credibile. Acest „prieten” nu este o persoană, ci un model de AI generativă. Pentru mulți, el pare inofensiv. Dar pentru persoanele vulnerabile, această conversație constant validantă poate deveni o capcană psihologică care duce la pierderea contactului cu realitatea. Discursul public despre AI se concentrează, în principal, pe modelele lingvistice mari (LLM) și AI generativă, prezentând riscuri pentru utilizatorii vulnerabili, precum amplificarea gândurilor iluzorii și crearea unei dependențe emoționale. Este esențială educația publicului și implementarea unor măsuri de protecție pentru a asigura o utilizare responsabilă a acestor tehnologii.
psihobubu 