Săptămâna trecută am discutat despre un articol intitulat „RISCURILE PSIHOTERAPIILOR DE MARGINE: O AMENINȚARE PENTRU PUBLIC” și scris de Barry L. Beyerstein. În acestă săptămână aș dori să aprofundăm iddea de psihobubu și cum se raportează la conceptul de “psychobabble” așa cum este propus el de Richard Rosen.
În lumea dinamică și complexă a psihoterapiei, s-a format o prăpastie tot mai mare între știință și practicile marginale care prosperă la marginea acesteia. În acest context, termenul de “psihobubu” (psychobabble) se referă la acele terapii care, deși se pretind științifice, nu au fundament solid și pot produce mai mult rău decât bine. Acest articol explorează efectele și riscurile asociate cu astfel de psihoterapii marginale bazându-se pe perspectiva expusă în documentul “Fringe Psychotherapies: The Public at Risk” de Barry L. Beyerstein.
Psihobubu se referă la jargonul pseudoștiințific și la metodele de terapie care sunt mai degrabă bazate pe mituri și concepții greșite decât pe dovezi științifice solide. Aceste terapii promit adesea soluții rapide și miraculoase pentru probleme complexe, atrăgând astfel persoane vulnerabile în căutare de ajutor. Printre exemplele notabile se numără programarea neurolingvistică (NLP), „renașterea” (rebirthing) și diverse forme de terapie regresivă care pretind că pot accesa amintiri din vieți anterioare sau din perioada intrauterină.
Beneficii iluzorii și riscuri reale
Deși unele dintre aceste practici pot oferi un anumit nivel de confort psihologic, ele vin cu riscuri semnificative. În primul rând, există pericolul de manipulare și fraudă. Terapiile alternative pot exploata nevoile de dependență ale persoanelor vulnerabile, extrăgând sume mari de bani, amânând diagnosticarea unor patologii grave sau încurajarea iluziilor și a amintirilor refulate false, care pot agrava starea emoțională a clientului.
De ce prosperă aceste terapii?
O cauză majoră a popularității acestor terapii este distanțarea tot mai mare a psihoterapiei de bazele sale științifice. Odată cu creșterea mișcării New Age și a industriei profitabile a terapiilor, multe persoane fără pregătire adecvată au început să ofere servicii sub diverse denumiri care nu necesită licențiere strictă. În lipsa unei reglementări eficiente, publicul este adesea neinformat cu privire la calitatea și siguranța acestor servicii.
Impactul asupra psihoterapiei mainstream
Prezența acestor terapii marginale afectează și percepția asupra psihoterapiei legitime. Mulți terapeuți tradiționali care se bazează pe dovezi științifice sunt discreditați din cauza asocierii generale cu practici dubioase. În plus, divizarea în cadrul asociațiilor profesionale între cei care susțin o abordare bazată pe cercetare și cei care favorizează intervențiile empirice fără o bază științifică solidă, agravează problema.
Este esențial ca atât terapeuții, cât și publicul să fie educați în privința diferenței dintre terapiile bazate pe dovezi și psihobubu. Promovarea unei culturi a gândirii critice și a scepticismului sănătos poate contribui la reducerea impactului negativ al acestor practici marginale. În final, trebuie să ne amintim că prima datorie a oricărui profesionist din domeniul ajutorului psihologic este să „nu facă rău”, iar acest principiu trebuie să ghideze toate intervențiile terapeutice.
În curând, postăm un articol ce discută pe larg o carte cu relevanță pentru subiect publicată în 1977!
psihobubu 